ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca. (Sursa: DEX '98 )

ÁRCĂ árce f. Vas mare cu pânze, folosit, în trecut, la transport. ◊ Arca lui Noe corabia legendară a lui Noe, supraviețuitorul potopului biblic. /<lat., it. arca (Sursa: NODEX )

ÁRCĂ s.f. Corabie legendară în care s-ar fi adăpostit Noe în timpul potopului; (p. ext.) corabie. [Pl. -ce. / < lat. arca]. (Sursa: DN )

ÁRCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca) (Sursa: MDN )

ÁRCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Expr. Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și de animale. – It. arca (lat. lit. arca). (Sursa: DLRM )

ÁRCĂ s. v. corabie. (Sursa: Sinonime )

árcă (árce), s. f. – Corabie. Lat. arca (sec. XIXI). (Sursa: DER )

árcă s. f., g.-d. art. árcei; pl. árce (Sursa: Ortografic )

árcă f., pl. e (lat. arca, ladă. V. raclă). Corabia lui Noe. Arca alianțeĭ, chivotu, ladă în care Jidaniĭ păstraŭ tablele legiĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
arca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arca arcare arcat arcând singular plural
archea arcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) archez (să) archez arcam arcai arcasem
a II-a (tu) archezi (să) archezi arcai arcași arcaseși
a III-a (el, ea) archea (să) archeze arca arcă arcase
plural I (noi) arcăm (să) arcăm arcam arcarăm arcaserăm, arcasem*
a II-a (voi) arcați (să) arcați arcați arcarăți arcaserăți, arcaseți*
a III-a (ei, ele) archea (să) archeze arcau arca arcaseră
* Formă nerecomandată

arcă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arcă arca
plural arce arcele
genitiv-dativ singular arce arcei
plural arce arcelor
vocativ singular arcă, arco
plural arcelor