ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu o armătură. Beton armat. – V. arma. (Sursa: DEX '98 )

ARMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectuează cu armele; însoțit de acțiuni militare. ◊ Forță (sau putere) ~tă armată. 2) Care este prevăzut cu armătură. ◊ Beton ~ beton în masa căruia se integrează bare de oțel, care îi dau o mai mare rezistență. /v. a arma (Sursa: NODEX )

ARMÁT, -Ă adj. 1. înarmat. ◊ (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos. 2. forțe ĕ = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări. ◊ (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare. 3. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere. 4. (despre beton) prevăzut cu o armătură. (< fr. armé) (Sursa: MDN )

ARMÁT, -Ă, armați, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Însoțit de acțiuni militare, de ciocniri războinice. Insurecție armată. ◊ Forță (sau putere) armată = armată. 2. Prevăzut cu armătură. Beton armat. – V. arma. (Sursa: DLRM )

ARMÁT adj. (MIL.) militar. (Conflict ~.) (Sursa: Sinonime )

armát adj. m., pl. armáți; f. sg. armátă, pl. armáte (Sursa: Ortografic )

generál de armátă s. m. + prep. + s. f., pl. generáli de armátă (Sursa: Ortografic )

armát, -ă adj. (lat. armatus). Cu arme: om armat. (După fr. armé). Învălit [!] cu o placă metalică la un condensator electric. (Sursa: Scriban )