ARMÁȘ s. sici, vizir. (~ la arșic, în jocul de arșice.) (Sursa: Sinonime )
armáș (parte a arșicului) s. n., pl. armáșe (Sursa: Ortografic )
armaș (persoană; -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | armaș | armașul | plural | armași | armașii | genitiv-dativ | singular | armaș | armașului | plural | armași | armașilor | vocativ | singular | — | plural | — | armaș (arșic; -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | armaș | armașul | plural | armașe | armașele | genitiv-dativ | singular | armaș | armașului | plural | armașe | armașelor | vocativ | singular | — | plural | — |
|