ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance. (Sursa: DEX '98 )

ASCENDÉNȚĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza]. (Sursa: DN )

ASCENDÉNȚĂ s. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți. (< fr. ascendance) (Sursa: MDN )

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obârșie. – După fr. ascendance. (Sursa: DLRM )

ASCENDÉNȚĂ s. v. origine. (Sursa: Sinonime )

Ascendență ≠ descendență (Sursa: Antonime )

ascendénță s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe (Sursa: Ortografic )

ascendénță f.., pl. e (d. ascendent). Generațiunile din aintea [!] celeĭ actuale. Ascendent, autoritate, putere, influență asupra cuĭva. (Sursa: Scriban )

ASCENDÉNȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; origine; obârșie; proveniență. [G.-D. ascendenței] /<fr. ascendance, it. ascendenza (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ascendență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascendență ascendența
plural ascendențe ascendențele
genitiv-dativ singular ascendențe ascendenței
plural ascendențe ascendențelor
vocativ singular ascendență, ascendențo
plural ascendențelor