ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )

ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș. (Sursa: DLRM )

ASCUȚÍȘ s. v. tăiș. (Sursa: Sinonime )

ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri (Sursa: Ortografic )

ascuțíș n., pl. urĭ. Partea care taĭe, tăișu: a trece pin [!] ascuțișu săbiiĭ. (Sursa: Scriban )

ASCUȚÍȘ ~uri n. Parte ascuțită a unui obiect de tăiat; tăiș; buză. /a ascuți + suf. ~iș (Sursa: NODEX )