astrológă s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe (Sursa: Ortografic )

ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus. (Sursa: DEX '98 )

ASTROLÓG ~gi m. Persoană care practică astrologia. /<fr. astrologue, lat. astrologus (Sursa: NODEX )

ASTROLÓG s.m. Practicant al astrologiei. [Cf. fr. astrologue, lat. astrologus, gr. astrologos]. (Sursa: DN )

ASTROLÓG, -Ă s. m. f. practicant al astrologiei. (< fr. astrologue, lat. astrologus) (Sursa: MDN )

ASTROLÓG, astrologi, s. m. (Înv.) Persoană care practica astrologia; p. ext. astronom. – Fr. astrologue (lat. lit. astrologus). (Sursa: DLRM )

ASTROLÓG s. (pop.) filozof, mag, zodier, (înv.) matematic. (~ pretindea a prevedea destinul omului după poziția aștrilor.) (Sursa: Sinonime )

ASTROLÓG s. v. astronom. (Sursa: Sinonime )

astrológ (astrológi), s. m. – Persoană care practică astrologia; astronom. Gr. ἀστρολόγος (sec. XVII), și mai târziu din fr. astrologue. – Der. astrologhicesc, adj. (înv., astrologic); astrologhicește, adv. (prin intermediul astrologiei); astrologic, adj.; astrologie, s. f. (Sursa: DER )

astrológ s. m., pl. astrológi (Sursa: Ortografic )

astrológ, -oágă s. (vgr. astrológos). Care se ocupă de astrologie. (Sursa: Scriban )