|
ATENÉE s. f. pl. (ant.) serbări în cinstea zeiței Atena, în fiecare an. (< fr. athénées) (Sursa: MDN )
| atenee substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | — | — | | plural | atenee | ateneele | | genitiv-dativ | singular | — | — | | plural | atenee | ateneelor | | vocativ | singular | — | | plural | ateneelor | | ateneu (pl. -ee) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | ateneu | ateneul | | plural | atenee | ateneele | | genitiv-dativ | singular | ateneu | ateneului | | plural | atenee | ateneelor | | vocativ | singular | ateneule | | plural | ateneelor | |