|
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia. (Sursa: DEX '98 )
ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Redus, slăbit, micșorat prin atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia. (Sursa: DLRM )
ATROFIÁT adj. (MED.) degenerat, (pop.) uscat, (înv. și reg.) sec. (O mână ~.) (Sursa: Sinonime )
| atrofia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) atrofia | atrofiere | atrofiat | atrofiind | singular | plural | | atrofiază | atrofiați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | atrofiez | (să) atrofiez | atrofiam | atrofiai | atrofiasem | | a II-a (tu) | atrofiezi | (să) atrofiezi | atrofiai | atrofiași | atrofiaseși | | a III-a (el, ea) | atrofiază | (să) atrofieze | atrofia | atrofie | atrofiase | | plural | I (noi) | atrofiem | (să) atrofiem | atrofiam | atrofiarăm | atrofiaserăm, atrofiasem* | | a II-a (voi) | atrofiați | (să) atrofiați | atrofiați | atrofiarăți | atrofiaserăți, atrofiaseți* | | a III-a (ei, ele) | atrofiază | (să) atrofieze | atrofiau | atrofiară | atrofiaseră | * Formă nerecomandată | atrofiat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | atrofiat | atrofiatul | atrofiată | atrofiata | | plural | atrofiați | atrofiații | atrofiate | atrofiatele | | genitiv-dativ | singular | atrofiat | atrofiatului | atrofiate | atrofiatei | | plural | atrofiați | atrofiaților | atrofiate | atrofiatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |