AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula. (Sursa: DEX '98 )

AURÍCULĂ s.f. Pavilionul urechii, urechea externă. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula – ureche]. (Sursa: DN )

AURÍCULĂ s. f. pavilionul urechii. (< fr. auricule, lat. auricula) (Sursa: MDN )

AURÍCULĂ, auricule, s. f. Partea externă a urechii; pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula). (Sursa: DLRM )

AURÍCULĂ s. v. ureche. (Sursa: Sinonime )

aurículă (pavilionul urechii) s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurículei; pl. aurícule (Sursa: Ortografic )

aurículă f., pl. e (auricula, de unde vine și ureche). Anat. Lobu urechiĭ. Despărțitură a inimiĭ. (Sursa: Scriban )

AURÍCULĂ ~e f. Parte externă a urechii; pavilionul urechii. /<lat. auricula, fr. auricule (Sursa: NODEX )