AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). V. așterne. (Sursa: DEX '98 )

AȘTERNÚT ~uri n. 1) v. A AȘTERNE și A SE AȘTERNE. 2) Totalitate de obiecte (pernă, plapumă, cearșaf etc.) cu care se pregătește patul (locul) pentru culcare. 3) Pat pregătit pentru culcare. 4) Culcuș din paie, gunoaie etc. pentru animale. /v. a așterne (Sursa: NODEX )

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă. (Sursa: DLRM )

AȘTERNÚT s. 1. (rar) pânză, (înv. și reg.) strat. (A pus ~ul pe pat.) 2. v. pat. (Sursa: Sinonime )

așternút s. n., pl. așternúturi (Sursa: Ortografic )

așternút n., pl. urĭ, în vest e. Acțiunea de a așterne adese-orĭ: am întîrziat cu așternutu. Ceĭa ce se așterne pe pat p. culcare. Un fel de țesătură românească întrebuințată ca macat. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
așternut (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular așternut așternutul
plural așternuturi așternuturile
genitiv-dativ singular așternut așternutului
plural așternuturi așternuturilor
vocativ singular
plural