|
BĂLEGÁ vb. I. v. băliga. (Sursa: DEX '98 )
| bălega verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) bălega | bălegare | bălegat | bălegând | singular | plural | | — | — | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | | a III-a (el, ea) | balegă | (să) balege | bălega | bălegă | bălegase | | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | | a III-a (ei, ele) | balegă | (să) balege | bălegau | bălegară | bălegaseră | | bălegar (baligă; -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bălegar | bălegarul | | plural | bălegare | bălegarele | | genitiv-dativ | singular | bălegar | bălegarului | | plural | bălegare | bălegarelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | bălegare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bălegare | bălegarea | | plural | bălegări | bălegările | | genitiv-dativ | singular | bălegări | bălegării | | plural | bălegări | bălegărilor | | vocativ | singular | bălegare, bălegareo | | plural | bălegărilor | |