BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – v. bărbieri. (Sursa: DEX '98 )
BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] (Sursa: DLRM )
BĂRBIERÍT adj. ras. (Față ~.) (Sursa: Sinonime )
BĂRBIERÍT s. ras, (rar) răsătură. (Cât costă ~ul?) (Sursa: Sinonime )
bărbierít s. n. (sil. -bi-e-) (Sursa: Ortografic )
bărbieri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) bărbieri | bărbierire | bărbierit | bărbierind | singular | plural | bărbierește | bărbieriți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | bărbieresc | (să) bărbieresc | bărbieream | bărbierii | bărbierisem | a II-a (tu) | bărbierești | (să) bărbierești | bărbiereai | bărbieriși | bărbieriseși | a III-a (el, ea) | bărbierește | (să) bărbierească | bărbierea | bărbieri | bărbierise | plural | I (noi) | bărbierim | (să) bărbierim | bărbieream | bărbierirăm | bărbieriserăm, bărbierisem* | a II-a (voi) | bărbieriți | (să) bărbieriți | bărbiereați | bărbierirăți | bărbieriserăți, bărbieriseți* | a III-a (ei, ele) | bărbieresc | (să) bărbierească | bărbiereau | bărbieriră | bărbieriseră | * Formă nerecomandată bărbierit adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | bărbierit | bărbieritul | bărbierită | bărbierita | plural | bărbieriți | bărbieriții | bărbierite | bărbieritele | genitiv-dativ | singular | bărbierit | bărbieritului | bărbierite | bărbieritei | plural | bărbieriți | bărbieriților | bărbierite | bărbieritelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — |
|