BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – v. bărbieri. (Sursa: DEX '98 )

BĂRBIERÍT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] (Sursa: DLRM )

BĂRBIERÍT adj. ras. (Față ~.) (Sursa: Sinonime )

BĂRBIERÍT s. ras, (rar) răsătură. (Cât costă ~ul?) (Sursa: Sinonime )

bărbierít s. n. (sil. -bi-e-) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
bărbieri   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bărbieri bărbierire bărbierit bărbierind singular plural
bărbierește bărbieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bărbieresc (să) bărbieresc bărbieream bărbierii bărbierisem
a II-a (tu) bărbierești (să) bărbierești bărbiereai bărbieriși bărbieriseși
a III-a (el, ea) bărbierește (să) bărbierească bărbierea bărbieri bărbierise
plural I (noi) bărbierim (să) bărbierim bărbieream bărbierirăm bărbieriserăm, bărbierisem*
a II-a (voi) bărbieriți (să) bărbieriți bărbiereați bărbierirăți bărbieriserăți, bărbieriseți*
a III-a (ei, ele) bărbieresc (să) bărbierească bărbiereau bărbieri bărbieriseră
* Formă nerecomandată

bărbierit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bărbierit bărbieritul bărbieri bărbierita
plural bărbieriți bărbieriții bărbierite bărbieritele
genitiv-dativ singular bărbierit bărbieritului bărbierite bărbieritei
plural bărbieriți bărbieriților bărbierite bărbieritelor
vocativ singular
plural