bacalaureátă (-la-u-re-a-) s.f, g.-d. art. bacalaureátei; pl. bacalaureáte (Sursa: DOOM 2 )
bacalaureátă s. f. (sil. -la-u-re-a-), pl. bacalaureáte (Sursa: Ortografic )
bacalaureat substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | bacalaureat | bacalaureatul | bacalaureată | bacalaureata | plural | bacalaureați | bacalaureații | bacalaureate | bacalaureatele | genitiv-dativ | singular | bacalaureat | bacalaureatului | bacalaureate | bacalaureatei | plural | bacalaureați | bacalaureaților | bacalaureate | bacalaureatelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — | bacalaureată substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | bacalaureată | bacalaureata | plural | bacalaureate | bacalaureatele | genitiv-dativ | singular | bacalaureate | bacalaureatei | plural | bacalaureate | bacalaureatelor | vocativ | singular | bacalaureată, bacalaureato | plural | bacalaureatelor |
|