BALT, -Ă adj. Baltic. (< fr. balte) (Sursa: MDN )
balt adjectiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | balt | baltul | baltă | balta | plural | balți | balții | balte | baltele | genitiv-dativ | singular | balt | baltului | balte | baltei | plural | balți | balților | balte | baltelor | vocativ | singular | — | — | plural | — | — | balț (pl. -i) substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | balț | balțul | plural | balți | balții | genitiv-dativ | singular | balț | balțului | plural | balți | balților | vocativ | singular | — | plural | — | balț (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | balț | balțul | plural | balțe | balțele | genitiv-dativ | singular | balț | balțului | plural | balțe | balțelor | vocativ | singular | — | plural | — | balț (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | balț | balțul | plural | balțuri | balțurile | genitiv-dativ | singular | balț | balțului | plural | balțuri | balțurilor | vocativ | singular | — | plural | — |
|