BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola]. (Sursa: DN )

BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola) (Sursa: MDN )

BANDÚLĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frânghie care ajută la aruncarea parâmelor grele între nave sau între o navă și malul de acostare. (Sursa: DLRM )

bándulă s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule (Sursa: Ortografic )

BANDÚLĂ ~e f. Greutate fixată la capătul unei frânghii care se aruncă pe țărm pentru a lega și a trage parâmele de acostare. /<it. bandola (Sursa: NODEX )

pistól-portbandúlă s. n. (sil. mf. port-) (Sursa: Ortografic )