|
BATJOCURÍ vb. IV. v. batjocori. (Sursa: DEX '98 )
BATJOCURÍ vb. IV. v. batjocori. (Sursa: DLRM )
batjocurésc și (ob.) baj- v. tr. (d. batjocură). Ocărăsc cu epitete aspre. Ofensez, înjosesc, îmĭ bat joc. – Și batjocoresc. (Sursa: Scriban )
| batjoc substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | batjoc | batjocul | | plural | batjocuri | batjocurile | | genitiv-dativ | singular | batjoc | batjocului | | plural | batjocuri | batjocurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | batjocură substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | batjocură | batjocura | | plural | batjocuri | batjocurile | | genitiv-dativ | singular | batjocuri | batjocurii | | plural | batjocuri | batjocurilor | | vocativ | singular | batjocură, batjocuro | | plural | batjocurilor | | batjocuri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) batjocuri | batjocurire | batjocurit | batjocurind | singular | plural | | batjocurește | batjocuriți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | batjocuresc | (să) batjocuresc | batjocuream | batjocurii | batjocurisem | | a II-a (tu) | batjocurești | (să) batjocurești | batjocureai | batjocuriși | batjocuriseși | | a III-a (el, ea) | batjocurește | (să) batjocurească | batjocurea | batjocuri | batjocurise | | plural | I (noi) | batjocurim | (să) batjocurim | batjocuream | batjocurirăm | batjocuriserăm, batjocurisem* | | a II-a (voi) | batjocuriți | (să) batjocuriți | batjocureați | batjocurirăți | batjocuriserăți, batjocuriseți* | | a III-a (ei, ele) | batjocuresc | (să) batjocurească | batjocureau | batjocuriră | batjocuriseră | * Formă nerecomandată
|