BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne. (Sursa: DEX '98 )

BÉNĂ s.f. 1. Platformă închisă a unui autocamion în care se așază încărcătura. 2. Cupă a unei macarale care prinde materialul de ridicat și transportat. [< fr. benne]. (Sursa: DN )

BÉNĂ s. f. 1. platformă închisă, cutie a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale. 2. cupă a unei macarale care prinde materialul de transportat. (< fr. benne) (Sursa: MDN )

BÉNĂ, bene, s. f. 1. Partea autocamionului în care se încarcă materiale. Autocamion cu benă basculantă. 2. Cupă metalică (la macarale, elevatoare etc.) care transportă minereuri, cereale, pământ etc. – Fr. benne. (Sursa: DLRM )

bénă s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne (Sursa: Ortografic )

BÉNĂ ~e f. 1) Parte a unui autocamion, în formă de cutie, în care se pune încărcătura; coș. ~ basculantă. 2) Cupă a elevatorului sau a excavatorului; căuș. ~ cu gheare. /<fr. benne (Sursa: NODEX )

BÉNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Recipient metalic (0,25-10 m3) folosit pentru transportul materialelor pulverulente sau granulare în vrac. 2. Cutie montată pe un vehicul, folosită pentru transportul materialelor. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
benă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular be bena
plural bene benele
genitiv-dativ singular bene benei
plural bene benelor
vocativ singular benă, beno
plural benelor