|
BESTIÁR2 ~uri n. înv. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius (Sursa: NODEX )
| bestiar (gladiator) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bestiar | bestiarul | | plural | bestiari | bestiarii | | genitiv-dativ | singular | bestiar | bestiarului | | plural | bestiari | bestiarilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | bestiar (culegere; pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bestiar | bestiarul | | plural | bestiare | bestiarele | | genitiv-dativ | singular | bestiar | bestiarului | | plural | bestiare | bestiarelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | bestiar (luptă) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bestiar | bestiarul | | plural | bestiaruri | bestiarurile | | genitiv-dativ | singular | bestiar | bestiarului | | plural | bestiaruri | bestiarurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | bestiar (culegere; pl. -ii) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bestiar | bestiarul | | plural | bestiarii | bestiariile | | genitiv-dativ | singular | bestiar | bestiarului | | plural | bestiarii | bestiariilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |