|
BESTIÁR1 ~i m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius (Sursa: NODEX )
BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire]. (Sursa: DN )
BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire) (Sursa: MDN )
bestiár (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiári (Sursa: Ortografic )
bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ. (Sursa: Scriban )
| bestiar (gladiator) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bestiar | bestiarul | | plural | bestiari | bestiarii | | genitiv-dativ | singular | bestiar | bestiarului | | plural | bestiari | bestiarilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | bestiar (culegere; pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bestiar | bestiarul | | plural | bestiare | bestiarele | | genitiv-dativ | singular | bestiar | bestiarului | | plural | bestiare | bestiarelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | bestiar (luptă) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bestiar | bestiarul | | plural | bestiaruri | bestiarurile | | genitiv-dativ | singular | bestiar | bestiarului | | plural | bestiaruri | bestiarurilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | bestiar (culegere; pl. -ii) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bestiar | bestiarul | | plural | bestiarii | bestiariile | | genitiv-dativ | singular | bestiar | bestiarului | | plural | bestiarii | bestiariilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | |