|
BEZMETICÍ, bezmeticesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla ca un bezmetic. – Din bezmetic. (Sursa: DEX '98 )
A BEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se bezmeticească. /Din bezmetic (Sursa: NODEX )
A SE BEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A deveni bezmetic. /Din bezmetic (Sursa: NODEX )
bezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bezmeticésc, 3 sg. bezmeticéște (Sursa: Ortografic )
bezmeticésc v. intr. Devin bezmetic: albinele bezmeticesc fără matcă (Con. 290). – Și refl. Vechĭ și mă dezmeticesc și dezmeticire (nebunie). V. dezmeticesc. (Sursa: Scriban )
| bezmetic adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bezmetic | bezmeticul | bezmetică | bezmetica | | plural | bezmetici | bezmeticii | bezmetice | bezmeticele | | genitiv-dativ | singular | bezmetic | bezmeticului | bezmetice | bezmeticei | | plural | bezmetici | bezmeticilor | bezmetice | bezmeticelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | | bezmetici verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) bezmetici | bezmeticire | bezmeticit | bezmeticind | singular | plural | | bezmeticește | bezmeticiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | bezmeticesc | (să) bezmeticesc | bezmeticeam | bezmeticii | bezmeticisem | | a II-a (tu) | bezmeticești | (să) bezmeticești | bezmeticeai | bezmeticiși | bezmeticiseși | | a III-a (el, ea) | bezmeticește | (să) bezmeticească | bezmeticea | bezmetici | bezmeticise | | plural | I (noi) | bezmeticim | (să) bezmeticim | bezmeticeam | bezmeticirăm | bezmeticiserăm, bezmeticisem* | | a II-a (voi) | bezmeticiți | (să) bezmeticiți | bezmeticeați | bezmeticirăți | bezmeticiserăți, bezmeticiseți* | | a III-a (ei, ele) | bezmeticesc | (să) bezmeticească | bezmeticeau | bezmeticiră | bezmeticiseră | * Formă nerecomandată |