|  
				
				
 BIBLIOGRAFIÁ vb. tr. a selecționa, clasifica, descrie și adnota publicații.  (< germ. bibliographieren) (Sursa: MDN )   
bibliografiá  vb., ind. prez. 1 sg. bibliografiéz, 3 sg. și pl. bibliografiáză (Sursa: Ortografic )   
  |  bibliografia   verb tranzitiv  |  infinitiv |  infinitiv lung |  participiu |  gerunziu |  imperativ pers. a II-a |     |  (a) bibliografia  |   bibliografiere  |   bibliografiat  |   bibliografiind  |  singular |  plural |     |  bibliografiază  |   bibliografiați  |      |     | numărul |  persoana |  prezent |  conjunctiv prezent |  imperfect |  perfect simplu |  mai mult ca perfect |     | singular |  I (eu) |   bibliografiez  |   (să) bibliografiez  |   bibliografiam  |   bibliografiai  |   bibliografiasem  |     | a II-a (tu) |   bibliografiezi  |   (să) bibliografiezi  |   bibliografiai  |   bibliografiași  |   bibliografiaseși  |     | a III-a (el, ea) |   bibliografiază  |   (să) bibliografieze  |   bibliografia  |   bibliografie  |   bibliografiase  |     | plural |  I (noi) |   bibliografiem  |   (să) bibliografiem  |   bibliografiam  |   bibliografiarăm  |   bibliografiaserăm, bibliografiasem*  |     | a II-a (voi) |   bibliografiați  |   (să) bibliografiați  |   bibliografiați  |   bibliografiarăți  |   bibliografiaserăți, bibliografiaseți*  |     | a III-a (ei, ele) |   bibliografiază  |   (să) bibliografieze  |   bibliografiau  |   bibliografiară  |   bibliografiaseră  |      * Formă nerecomandată   |  bibliografie   substantiv feminin  |  nearticulat |  articulat |     | nominativ-acuzativ |  singular |   bibliografie  |   bibliografia  |     | plural |   bibliografii  |   bibliografiile  |     | genitiv-dativ |  singular |   bibliografii  |   bibliografiei  |     | plural |   bibliografii  |   bibliografiilor  |     | vocativ |  singular |   bibliografie, bibliografio  |     | plural |   bibliografiilor  |      			
			 |