|
BIBLIOGRAFIÁ vb. tr. a selecționa, clasifica, descrie și adnota publicații. (< germ. bibliographieren) (Sursa: MDN )
bibliografiá vb., ind. prez. 1 sg. bibliografiéz, 3 sg. și pl. bibliografiáză (Sursa: Ortografic )
| bibliografia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) bibliografia | bibliografiere | bibliografiat | bibliografiind | singular | plural | | bibliografiază | bibliografiați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | bibliografiez | (să) bibliografiez | bibliografiam | bibliografiai | bibliografiasem | | a II-a (tu) | bibliografiezi | (să) bibliografiezi | bibliografiai | bibliografiași | bibliografiaseși | | a III-a (el, ea) | bibliografiază | (să) bibliografieze | bibliografia | bibliografie | bibliografiase | | plural | I (noi) | bibliografiem | (să) bibliografiem | bibliografiam | bibliografiarăm | bibliografiaserăm, bibliografiasem* | | a II-a (voi) | bibliografiați | (să) bibliografiați | bibliografiați | bibliografiarăți | bibliografiaserăți, bibliografiaseți* | | a III-a (ei, ele) | bibliografiază | (să) bibliografieze | bibliografiau | bibliografiară | bibliografiaseră | * Formă nerecomandată | bibliografie substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bibliografie | bibliografia | | plural | bibliografii | bibliografiile | | genitiv-dativ | singular | bibliografii | bibliografiei | | plural | bibliografii | bibliografiilor | | vocativ | singular | bibliografie, bibliografio | | plural | bibliografiilor | |