BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. - Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

A BICIUÍ ~iésc tranz. 1) A lovi cu biciul. 2) A da lovituri ca de bici, producând usturime. 3) fig. A supune unei critici aspre; a flagela. /Din bici (Sursa: NODEX )

A SE BICIUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu biciul (unul cu altul). /Din bici (Sursa: NODEX )

BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producând usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. – Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Din bici. (Sursa: DLRM )

biciuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiéște / bíciuie, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 să biciuiáscă / să bíciuie (Sursa: DOOM 2 )

BICIUÍ vb. 1. a șfichiui, (reg.) a sfârcâi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. v. flagela. (Sursa: Sinonime )

BICIUÍ vb. v. ridiculiza, satiriza. (Sursa: Sinonime )

biciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. biciuiésc, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. biciuiáscă (Sursa: Ortografic )

bicĭuĭésc v. tr. (d. bicĭ; rus. bičeváti) Bat cu bicĭu. Fig. Pedepsesc cu o nenorocire. Satirizez, mustru: a-ĭ bicĭui pe demagogĭ. – Și zb- (Trans.). (Sursa: Scriban )