BIZÉȚ, bizețe, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. [Pl. și: bizețuri] – Din germ. Besatze. (sg. Besatz). (Sursa: DEX '98 )

BIZÉȚ s.n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. [Pl. -țe, -țuri. / < germ. Besatz]. (Sursa: DN )

BIZÉȚ s. n. bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. (< germ. Besatz) (Sursa: MDN )

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze. (Sursa: DLRM )

bizéț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX. (Sursa: DER )

bizéț s.n., pl. bizéțuri / bizéțe (Sursa: Ortografic )

bizéț și rar be- n., pl. urĭ (germ. besatz, pl. besätze, garnitură. V. opsas, zețar). Bucată de pele suprapusă la botu ghetelor. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
bizeț (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bizeț bizețul
plural bizețuri bizețurile
genitiv-dativ singular bizeț bizețului
plural bizețuri bizețurilor
vocativ singular
plural