BIZÓN s.m. Animal sălbatic, asemănător unui bou sălbatic, astăzi pe cale de dispariție. V. bour, zimbru. // s.n. Pielea acestui animal tăbăcită; imitație a ei. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. bison]. (Sursa: DN )

BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de dispariție (Bos bison). 2. Piele de bizon (1) tăbăcită; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis). (Sursa: DLRM )

Declinări/Conjugări
bizon (animal)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bizon bizonul
plural bizoni bizonii
genitiv-dativ singular bizon bizonului
plural bizoni bizonilor
vocativ singular
plural

bizon (piele)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bizon bizonul
plural bizonuri bizonurile
genitiv-dativ singular bizon bizonului
plural bizonuri bizonurilor
vocativ singular
plural