BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor, cu fruntea mare, bombată, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicați decât crupa, cu o coamă deasă (Bison bison). 2. Pielea tăbăcită a acestui animal; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison. (Sursa: DEX '98 )

BIZÓN ~i m. 1) Mamifer de talie mare, asemănător cu zimbrul, cu părul cafeniu-închis, fruntea mare, bombată și coarnele scurte. 2) Pielea acestui animal. /<fr. bison (Sursa: NODEX )

BIZÓN s.m. Animal sălbatic, asemănător unui bou sălbatic, astăzi pe cale de dispariție. V. bour, zimbru. // s.n. Pielea acestui animal tăbăcită; imitație a ei. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. bison]. (Sursa: DN )

BIZÓN s. m. 1. mamifer erbivor sălbatic, mare și puternic, asemănător cu zimbrul. 2. pielea tăbăcită de bizon (1). (< fr., lat. bison) (Sursa: MDN )

BIZÓN, bizoni, s. m. 1. Animal rumegător din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de dispariție (Bos bison). 2. Piele de bizon (1) tăbăcită; piele de vițel tăbăcită care imită pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis). (Sursa: DLRM )

bizón s. m., pl. bizóni (Sursa: Ortografic )

bizón m. (fr. bíson, d. lat. bison, bisóntis). Zimbru din America de Nord. (Sursa: Scriban )

BIZÓN (‹ fr., lat.) s. m. Mamifer mare, din familia bovinelor, lung pînă la 3m, înalt pînă la 2 m și cu greutatea pînă la o tonă, cu blana deasă, capul mare și coarnele mici, care trăiește astăzi în rezervații naturale în S.U.A. și Canada (Bison bison). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
bizon (animal)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bizon bizonul
plural bizoni bizonii
genitiv-dativ singular bizon bizonului
plural bizoni bizonilor
vocativ singular
plural

bizon (piele)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bizon bizonul
plural bizonuri bizonurile
genitiv-dativ singular bizon bizonului
plural bizonuri bizonurilor
vocativ singular
plural