BLÂNDÉȚE s. f. Însușirea omului blând; purtare de om blând. – Blând + suf. -ețe. (Sursa: DEX '98 )

BLÂNDÉȚE f. 1) Caracter blând. 2) Atitudine de om blând. [Art. blândețea; G.-D. blândeții] /<lat. blandities (Sursa: NODEX )

BLÂNDÉȚE s. bunătate, (livr.) mansuetudine, (rar) blajinătate, (reg.) bunete. (Om de o mare ~.) (Sursa: Sinonime )

Blândețe ≠ cruzime, ferocitate, răutate (Sursa: Antonime )

blândéțe s. f., art. blândéțea, g.-d. art. blândéții (Sursa: Ortografic )

blîndéță (est) și -éțe (vest) f., pl. ețĭ (d. blînd). Calitatea de a fi blînd: a vorbi, a te apropia cu blîndeță. (Sursa: Scriban )