|
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nimeri, a brodi. – Din bob1. (Sursa: DEX '98 )
BOBÍ, bobesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi. – Din bob2. (Sursa: DLRM )
BOBÍ vb. v. nimeri. (Sursa: Sinonime )
bobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bobésc, imperf. 3 sg. bobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bobeáscă (Sursa: Ortografic )
bobésc v. intr. (d. bob). Munt. Ghicesc dînd în bobĭ. Fig. Nemeresc. (Sursa: Scriban )
| bob (plantă - s.m.) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bob | bobul | | plural | bobi | bobii | | genitiv-dativ | singular | bob | bobului | | plural | bobi | bobilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | bobi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) bobi | bobire | bobit | bobind | singular | plural | | bobește | bobiți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | bobesc | (să) bobesc | bobeam | bobii | bobisem | | a II-a (tu) | bobești | (să) bobești | bobeai | bobiși | bobiseși | | a III-a (el, ea) | bobește | (să) bobească | bobea | bobi | bobise | | plural | I (noi) | bobim | (să) bobim | bobeam | bobirăm | bobiserăm, bobisem* | | a II-a (voi) | bobiți | (să) bobiți | bobeați | bobirăți | bobiserăți, bobiseți* | | a III-a (ei, ele) | bobesc | (să) bobească | bobeau | bobiră | bobiseră | * Formă nerecomandată |