bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne (Sursa: DOOM 2 )
BOCĂNÍ vb. v. ciocăni. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
bocăni (1 bocăn)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bocăni bocănire bocănit bocănind singular plural
bocăne bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bocăn (să) bocăn bocăneam bocănii bocănisem
a II-a (tu) bocăni (să) bocăni bocăneai bocăniși bocăniseși
a III-a (el, ea) bocăne (să) bocăne bocănea bocăni bocănise
plural I (noi) bocănim (să) bocănim bocăneam bocănirăm bocăniserăm, bocănisem*
a II-a (voi) bocăniți (să) bocăniți bocăneați bocănirăți bocăniserăți, bocăniseți*
a III-a (ei, ele) bocăne (să) bocăne bocăneau bocăniră bocăniseră
* Formă nerecomandată