BONCĂÍ vb. a boncălui, (reg.) a râncăi, a râncălui. (Cerbul ~ în timpul rutului.) (Sursa: Sinonime )
boncăí vb., ind. prez. 3 sg. boncăiéște / bóncăie, imperf. 3 sg. boncăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. boncăiáscă / bóncăie (Sursa: Ortografic )
bóncăĭ și -ĭésc (mă) v. refl. (imit. înrudit cu vsl. bókati, bukati, ceh. bunkati, a mugi, rut. bomkati, a bîzîi, ung. bongani, böngeni, bungani, a zbîrnîi. V. boncălăĭesc, bondar, honcaĭ, buhă ș.a.). Sud. Scîncesc, plîng mult (ca copiiĭ). – Și intr.: copiiĭ boncăĭe. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
boncăi (3 boncăie)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) boncăi boncăire boncăit boncăind singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) boncăie (să) boncăie boncăia boncăi boncăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) boncăie (să) boncăie boncăiau boncăiră boncăiseră