BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț1. (Sursa: DEX '98 )

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. A (se) zbârci, a (se) încreți. Obrazul spân și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din boț1. (Sursa: DLRM )

BOȚÍ vb. v. șifona. (Sursa: Sinonime )

BOȚÍ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci. (Sursa: Sinonime )

boțí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. boțeáscă (Sursa: Ortografic )

A BOȚÍ ~ésc tranz. A face să se boțească; a mototoli; a șifona. /Din boț (Sursa: NODEX )

A SE BOȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde netezimea; a se mototoli; a se șifona. /Din boț (Sursa: NODEX )

A boți ≠ a călca (Sursa: Antonime )

boțésc v. tr. (d. boț). Est. Fac boț, mototolesc (o hîrtie, o haĭnă). Iron. Zbîrcesc: bătrîneța l-a boțit. Vechĭ. Strîmtorez, prin la strîmtoare (un dușman). Grămădesc, adun, încheg, strîng la un loc. – Și îmboțesc (Șincaĭ). V. cĭoșmolesc. (Sursa: Scriban )