BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha. (Sursa: DEX '98 )

BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha. (Sursa: DLRM )

bráhă (orz, reziduuri) s. f. (Sursa: Ortografic )

bráhă V. bragă. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
brahă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bra braha
plural
genitiv-dativ singular brahe brahei
plural
vocativ singular brahă, braho
plural