BRÂNDUȘEÁ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă; brândușiță. – Brândușă + suf. -ea. (Sursa: DEX '98 )
BRÂNDUȘEÁ, brândușele, s. f. Diminutiv al lui brândușă. (Sursa: DLRM )
BRÂNDUȘEÁ s. (BOT.) brândușiță. (Sursa: Sinonime )
brândușeá/brândușícă s. f., art. brândușeáua/brândușíca, g.-d. art brândușélei; pl. brândușéle (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
brândușea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brândușea, brândușică brândușeaua, brândușica
plural brândușele brândușelele
genitiv-dativ singular brândușele brândușelei
plural brândușele brândușelelor
vocativ singular brândușea, brândușică, brândușico
plural brândușelelor