|
BUDÁ, budez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ține la distanță, a-și exprima nemulțumirea (față de cineva) printr-o atitudine indiferentă sau morocănoasă. – Din fr. bouder. (Sursa: DEX '98 )
BUDÁ vb. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ◊ (fam.) a face mutre (cuiva). (< fr. bouder) (Sursa: MDN )
Búda/Búddha [ddh pron. d] s. propriu m. (Sursa: DOOM 2 )
budá vb., ind. prez. 1 sg. budéz, 3 sg. și pl. budeáză (Sursa: Ortografic )
BUDA, com. în jud. Buzău, pe Rîmnic; 3.570 loc. (1991). Centru pomicol. (Sursa: DE )
BUDA, lac glaciar pe versantul sudic al M-ților Făgăraș, la 2.056 m alt.; 0,9 ha; ad. max.: 2,2 m. De aici izv. pîrîul Buda, unul dintre izv. Argeșului. (Sursa: DE )
| buda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) buda | budare | budat | budând | singular | plural | | budează | budați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | budez | (să) budez | budam | budai | budasem | | a II-a (tu) | budezi | (să) budezi | budai | budași | budaseși | | a III-a (el, ea) | budează | (să) budeze | buda | budă | budase | | plural | I (noi) | budăm | (să) budăm | budam | budarăm | budaserăm, budasem* | | a II-a (voi) | budați | (să) budați | budați | budarăți | budaserăți, budaseți* | | a III-a (ei, ele) | budează | (să) budeze | budau | budară | budaseră | * Formă nerecomandată | budă (pl. bude) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | budă | buda | | plural | bude | budele | | genitiv-dativ | singular | bude | budei | | plural | bude | budelor | | vocativ | singular | budă, budo | | plural | budelor | | budă (pl. buzi) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | budă | buda | | plural | buzi | buzile | | genitiv-dativ | singular | buzi | buzii | | plural | buzi | buzilor | | vocativ | singular | budă, budo | | plural | buzilor | |