BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav. (Sursa: DEX '98 )
BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. – Din buhai. (Sursa: DEX '98 )
A SE BUHĂÍ mă ~iésc intranz. pop. (despre persoane) A se umfla la față (de boală, de somn, de băutură etc.); a deveni buged. [Sil. -hă-i] /Din buhai (Sursa: NODEX )
BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav la față. – Din buhav. (Sursa: DLRM )
BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. – Din buhai1. (Sursa: DLRM )
buhăí1 (a ~) (a țipa, a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg., 3 pl. búhăi / buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 să búhăie / să buhăiáscă (Sursa: DOOM 2 )
BUHĂÍ vb. a se puhăvi, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la față.) (Sursa: Sinonime )
buhăí (a se umfla, a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. buhăiáscă (Sursa: Ortografic )
buhăi (1 buhăi) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) buhăi | buhăire | buhăit | buhăind | singular | plural | buhăie | buhăiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | buhăi | (să) buhăi | buhăiam | buhăii | buhăisem | a II-a (tu) | buhăi | (să) buhăi | buhăiai | buhăiși | buhăiseși | a III-a (el, ea) | buhăie | (să) buhăie | buhăia | buhăi | buhăise | plural | I (noi) | buhăim | (să) buhăim | buhăiam | buhăirăm | buhăiserăm, buhăisem* | a II-a (voi) | buhăiți | (să) buhăiți | buhăiați | buhăirăți | buhăiserăți, buhăiseți* | a III-a (ei, ele) | buhăie | (să) buhăie | buhăiau | buhăiră | buhăiseră | * Formă nerecomandată buhăi (1 buhăiesc) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) buhăi | buhăire | buhăit | buhăind | singular | plural | buhăiește | buhăiți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | buhăiesc | (să) buhăiesc | buhăiam | buhăii | buhăisem | a II-a (tu) | buhăiești | (să) buhăiești | buhăiai | buhăiși | buhăiseși | a III-a (el, ea) | buhăiește | (să) buhăiască | buhăia | buhăi | buhăise | plural | I (noi) | buhăim | (să) buhăim | buhăiam | buhăirăm | buhăiserăm, buhăisem* | a II-a (voi) | buhăiți | (să) buhăiți | buhăiați | buhăirăți | buhăiserăți, buhăiseți* | a III-a (ei, ele) | buhăiesc | (să) buhăiască | buhăiau | buhăiră | buhăiseră | * Formă nerecomandată
|