BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav. (Sursa: DEX '98 )
BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. – Din buhai. (Sursa: DEX '98 )
A SE BUHĂÍ mă ~iésc intranz. pop. (despre persoane) A se umfla la față (de boală, de somn, de băutură etc.); a deveni buged. [Sil. -hă-i] /Din buhai (Sursa: NODEX )
BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav la față. – Din buhav. (Sursa: DLRM )
BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. – Din buhai1. (Sursa: DLRM )
buhăí1 (a ~) (a țipa, a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg., 3 pl. búhăi / buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 să búhăie / să buhăiáscă (Sursa: DOOM 2 )
BUHĂÍ vb. a se puhăvi, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la față.) (Sursa: Sinonime )
buhăí (a se umfla, a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. buhăiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
buhăi (1 buhăiesc)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) buhăi buhăire buhăit buhăind singular plural
buhăiește buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) buhăiesc (să) buhăiesc buhăiam buhăii buhăisem
a II-a (tu) buhăiești (să) buhăiești buhăiai buhăiși buhăiseși
a III-a (el, ea) buhăiește (să) buhăiască buhăia buhăi buhăise
plural I (noi) buhăim (să) buhăim buhăiam buhăirăm buhăiserăm, buhăisem*
a II-a (voi) buhăiți (să) buhăiți buhăiați buhăirăți buhăiserăți, buhăiseți*
a III-a (ei, ele) buhăiesc (să) buhăiască buhăiau buhăiră buhăiseră
* Formă nerecomandată