BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăr s. m.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă, solidă, dintr-o materie oarecare, mai ales de pământ. [Var.: búlgăr s. m.] (Sursa: DLRM )

BÚLGĂRE s. 1. cocoloș, (reg.) bruș, (Transilv. și Ban.) surducă. (Un ~ de pământ.) 2. drob, grunz, (pop.) zgrunț, zgrunțur. (~ de sare.) (Sursa: Sinonime )

búlgăre m. (cp. cu bulz). Bulz de pămînt (orĭ și de mămăligă, de unt, de brînză orĭ de altă materie nu prea dură, că atuncĭ se numește bolovan): băĭețiĭ aruncaŭ cu bulgărĭ uniĭ într’alțiĭ. V. boț. (Sursa: Scriban )

BÚLGĂRE ~i m. Bucată mare și compactă, de obicei de formă sferică, dintr-un material solid (pământ, zăpadă etc.); bolovan. [Var. bulgăr] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

búlgăre/búlgăr s. m., pl. búlgări (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
bulgăre   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bulgăre bulgărele
plural bulgări bulgării
genitiv-dativ singular bulgăre bulgărelui
plural bulgări bulgărilor
vocativ singular bulgăre
plural bulgărilor