BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand). (Sursa: DEX '98 )

BUNĂSTÁRE s. f. Prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei-stări] – Din bună + stare (după germ. Wohlstand). (Sursa: DLRM )

bunăstáre (prosperitate) (~ a lui a sporit) (-năs-ta- / -nă-sta-) s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstắrii (Sursa: DOOM 2 )

bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~) (Sursa: DOOM 2 )

BUNĂSTÁRE s. belșug, bogăție, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.) (Sursa: Sinonime )

Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie (Sursa: Antonime )

bunăstáre s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstării (Sursa: Ortografic )

BUNĂSTÁRE ~ări f. Situație materială prosperă. [G.-D. bunăstării] /bună + stare (Sursa: NODEX )