BUNĂVÓIE s. f. (În loc. adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie. (Sursa: DEX '98 )

BUNĂVOÍE f. : De ~ din proprie inițiativă; nesilit de nimeni; de la sine. [G.-D. bunăvoiei] /bună + voie (Sursa: NODEX )

BUNĂVÓIE s. f. (În expr.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Din bună + voie. (Sursa: DLRM )

búnăvóie (veselie) s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei (Sursa: DOOM 2 )

bunăvóie (de ~) loc. adv. (Sursa: DOOM 2 )

bunăvóie s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei (Sursa: Ortografic )