BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie+ suf. -aș. (Sursa: DEX '98 )

BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie publică. – Din baie1 + suf. -aș. (Sursa: DLRM )

BĂIÁȘ2, -Ă, băiéși, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană născută și crescută în municipiul Baia Mare. 2. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din municipiul Baia Mare. (din Baia (Mare) (n. pr.) + suf. -aș) (Sursa: DOOM )

băiáș (băiéș), băiáși, băiéși, s.m. (reg.) 1. miner 2. țigan lingurar, zlătar. (Sursa: DAR )

băiáș (persoană care servește într-o baie publică) s. m., pl. băiéși (Sursa: Ortografic )

băĭáș m. (d. baie; ung. bányás. Cp. cu lăĭaș). Servitor la o baie. Lucrător de mină (baie), miner. – În est băĭeș. (Sursa: Scriban )

BĂIÁȘ băiéși m. Lucrător însărcinat cu deservirea clienților într-o baie publică. /baie + suf. ~aș (Sursa: NODEX )