BĂLEGÁ vb. I. v. băliga. (Sursa: DEX '98 )
BĂLEGÁR s. n., s. m. v. băligar. (Sursa: DEX '98 )
BĂLEGÁ vb. I. v. băliga. (Sursa: DLRM )
BĂLEGÁR s. n. și m. v. băligar. (Sursa: DLRM )
bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă (Sursa: DOOM 2 )
bălegár2 / băligár2 (balegă) s. n. (Sursa: DOOM 2 )
bălega verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) bălega | bălegare | bălegat | bălegând | singular | plural | — | — | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | — | — | — | — | — | a II-a (tu) | — | — | — | — | — | a III-a (el, ea) | balegă | (să) balege | bălega | bălegă | bălegase | plural | I (noi) | — | — | — | — | — | a II-a (voi) | — | — | — | — | — | a III-a (ei, ele) | balegă | (să) balege | bălegau | bălegară | bălegaseră | bălegar (baligă; -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | bălegar | bălegarul | plural | bălegare | bălegarele | genitiv-dativ | singular | bălegar | bălegarului | plural | bălegare | bălegarelor | vocativ | singular | — | plural | — | bălegare substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | bălegare | bălegarea | plural | bălegări | bălegările | genitiv-dativ | singular | bălegări | bălegării | plural | bălegări | bălegărilor | vocativ | singular | bălegare, bălegareo | plural | bălegărilor |
|