BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )

BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care locuiește în Banat sau este originară de acolo. – Din Banat + suf. -ean. (Sursa: DLRM )

BĂNĂȚEÁN adj. bănățenesc. (Graiul ~.) (Sursa: Sinonime )

bănățeán s. m., adj. m., pl. bănățéni; f. sg. bănățeánă, pl. bănățéne (Sursa: Ortografic )

bănățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. banat. Cp. cu răgățean). Locuitor al banatuluĭ Timișoareĭ. (Sursa: Scriban )

BĂNĂȚEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care aparține Banatului sau populației lui; propriu Banatului. 2) Care provine din Banat. /Banat n. pr. + suf. ~ean (Sursa: NODEX )

BĂNĂȚEÁN2 ~éni m. Persoana care face parte din populația de bază a Banatului sau este originară din Banat. /Banat n. pr. + suf. ~ean (Sursa: NODEX )