BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

BĂRĂGÁN ~uri n. Loc neted și întins, situat la o altitudine mică, prezentând caractere de stepă. [Pl. și bărăgane] /Din Bărăgan n. pr. (Sursa: NODEX )

BĂRĂGÁN, bărăganuri, s. n. Șes întins, prezentând caractere de stepă. (Sursa: DLRM )

bărăgán (șes) s. n., pl. bărăgánuri (Sursa: DOOM 2 )

Bărăgán (nume de loc) s. propriu n. (Sursa: DOOM 2 )

bărăgán s. n., pl. bărăgánuri/bărăgáne (Sursa: Ortografic )

bărăgán n., pl. urĭ și e (poate d. baragă adică „țara lupilor”). Cîmp imens, ca Ialomița. A mîna ca pe Bărăgan, a mîna iute fără să ĭei în samă lumea de pe jos. (Sursa: Scriban )

BĂRĂGAN, subunitate estică a Cîmpiei Române, cuprinsă între văile, Mostiștei, Dunării, Buzăului și reg. subcarpatică; acoperită de loess și presărată cu crovuri, dune și lacuri sărate. Caracteristica principală este dată de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreică și ape subterane adînci. Climat de stepă și soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grînarul țării. (Sursa: DE )