Dex

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă. (Sursa: DEX '98 )

A SE CĂCIULÍ mă ~ésc intranz. A se închina cu umilință (scoțând căciula) pentru a obține o favoare. /Din căciulă (Sursa: NODEX )

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă. (Sursa: DLRM )

!căciulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căciuléște, imperf. 3 sg. se căciuleá; conj. prez. 3 să se căciuleáscă (Sursa: DOOM 2 )

CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili. (Sursa: Sinonime )

căciulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căciulésc, imperf. 3 sg. căciuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. căciuleáscă (Sursa: Ortografic )

căcĭulésc (mă) v. refl. Îmĭ scot căcĭula. Fig. Mă umilesc înaintea cuĭva. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

căciulă substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	căciulă	căciula
nominativ-acuzativ	plural	căciuli	căciulile
genitiv-dativ	singular	căciuli	căciulii
genitiv-dativ	plural	căciuli	căciulilor
vocativ	singular	căciulă, căciulo
vocativ	plural	căciulilor

căciuli verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) căciuli	căciulire	căciulit	căciulind	singular	plural
		(a) căciuli	căciulire	căciulit	căciulind	căciulește	căciuliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	căciulesc	(să) căciulesc	căciuleam	căciulii	căciulisem
	a II-a (tu)	căciulești	(să) căciulești	căciuleai	căciuliși	căciuliseși
	a III-a (el, ea)	căciulește	(să) căciulească	căciulea	căciuli	căciulise
plural	I (noi)	căciulim	(să) căciulim	căciuleam	căciulirăm	căciuliserăm, căciulisem*
	a II-a (voi)	căciuliți	(să) căciuliți	căciuleați	căciulirăți	căciuliserăți, căciuliseți*
	a III-a (ei, ele)	căciulesc	(să) căciulească	căciuleau	căciuliră	căciuliseră

* Formă nerecomandată