« Back
căpéte, căpéți, s.m. (reg. înv.) vas de lemn sau de tinichea, de o oca , cu care se ia vama la moară; căpăț, căuș, gâf, mertic. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
căpete   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpete căpetele
plural căpeți căpeții
genitiv-dativ singular căpete căpetelui
plural căpeți căpeților
vocativ singular căpete
plural căpeților