CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine. (Sursa: DEX '98 )

CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin]. (Sursa: DN )

CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului. (< fr. cabine) (Sursa: MDN )

CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, fixă sau transportabilă, cu destinații speciale. – Fr. cabine. (Sursa: DLRM )

cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne (Sursa: Ortografic )

cabínă f., pl. e (fr. cabine, d. engl. cabin, rudă cu fr. cabane, mlat. capána, colibă). Cameră mică într´o corabie. Cameră de baĭe (într´un stabiliment, într´o casă). (Sursa: Scriban )

CABÍNĂ ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanță cu destinația. ~a șoferului. ~ telefonică. ◊ ~ spațială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauții în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine (Sursa: NODEX )

CABINĂ SPAȚIÁLĂ s. capsulă cosmică. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
cabină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cabi cabina
plural cabine cabinele
genitiv-dativ singular cabine cabinei
plural cabine cabinelor
vocativ singular cabină, cabino
plural cabinelor