CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă2, șaretă. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă, -e s. f.] – Din fr. cabriolet. (Sursa: DEX '98 )

CABRIOLÉTĂ s.f. Trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron. -bri-o-, var. gabrioletă s.f. / < fr. cabriolet]. (Sursa: DN )

CABRIOLÉTĂ s. f. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă. (< fr. cabriolet) (Sursa: MDN )

CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Fr. cabriolet. (Sursa: DLRM )

CABRIOLÉTĂ s. șaretă, (rar) tilburi. (~ a unei ferme.) (Sursa: Sinonime )

cabriolétă s. f. (sil. -bri-o-), pl. cabrioléte (Sursa: Ortografic )

cabriolétă f., pl. e (fr. cabriolet, d. cabriole, capriole, care vine d. it. capriola, salt ager, d. capra, capră). Brișcă maĭ boĭerească cu doŭă roate. – Ob. ga-. (Sursa: Scriban )

CABRIOLÉTĂ ~e f. Trăsură cu două roți, înaltă și neacoperită, trasă, de un singur cal; brișcă; șaretă. [Sil. -bri-o-] /<fr. cabriolet (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cabrioletă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cabriole cabrioleta
plural cabriolete cabrioletele
genitiv-dativ singular cabriolete cabrioletei
plural cabriolete cabrioletelor
vocativ singular cabrioletă, cabrioleto
plural cabrioletelor