|
canát n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] kanad și kanat; ngr. kanáti, bg. kanat). Valvă de ușă saŭ de fereastră. (Sursa: Scriban )
| canat (piel.; -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | canat | canatul | | plural | canate | canatele | | genitiv-dativ | singular | canat | canatului | | plural | canate | canatelor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | canat (ușă; -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | canat | canatul | | plural | canaturi | canaturile | | genitiv-dativ | singular | canat | canatului | | plural | canaturi | canaturilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | canat Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt. |