« Back
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare. (Sursa: DEX '98 )
A SE CANGRENÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener (Sursa: NODEX )
CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener]. (Sursa: DN )
CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare) (Sursa: MDN )
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener. (Sursa: DLRM )
cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză (Sursa: DOOM 2 )
CANGRENÁ vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un țesut care se ~.) (Sursa: Sinonime )
cangrená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangreneáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
cangrena   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cangrena cangrenare cangrenat cangrenând singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) cangrenează (să) cangreneze cangrena cangrenă cangrenase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) cangrenează (să) cangreneze cangrenau cangrenară cangrenaseră

cangrenă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cangrenă cangrena
plural cangrene cangrenele
genitiv-dativ singular cangrene cangrenei
plural cangrene cangrenelor
vocativ singular cangrenă, cangreno
plural cangrenelor