CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. [chapeau] canotier. (Sursa: DEX '98 )

CANOTIÉRĂ ~e f. Pălărie de paie cu fundul și borurile drepte. [Sil. -ti-e-] /<fr. (chapeau) canotier (Sursa: NODEX )

CANOTIÉRĂ s.f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pron. -ti-e-. / < fr. (chapeau) canotier]. (Sursa: DN )

CANOTIÉRĂ s. f. pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. (< fr. /chapeau/ canotier) (Sursa: MDN )

CANOTIÉRĂ, canotiere, s. f. Pălărie tare de paie, cu fundul și borurile drepte. [Pr.: -ti-e-] – După fr. canotier. (Sursa: DLRM )

canotiéră (canotoare, pălărie) s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. canotiérei; pl. canotiére (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
canotier   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canotier canotierul canotie canotiera
plural canotieri canotierii canotiere canotierele
genitiv-dativ singular canotier canotierului canotiere canotierei
plural canotieri canotierilor canotiere canotierelor
vocativ singular canotierule canotiero
plural canotierilor canotierelor

canotieră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular canotie canotiera
plural canotiere canotierele
genitiv-dativ singular canotiere canotierei
plural canotiere canotierelor
vocativ singular canotieră, canotiero
plural canotierelor